Multi cred ca stiind ei multe lucruri, altii nu stiu nimic; adesea, crezând ca îi pacalesc pe altii, mai apoi îsi dau seama ca ei au fost cei pacaliti; pentru care lucru socot ca e nebunesc sa cauti fara rost sa pui la încercare desteptaciunea celorlalti.

Cât de mare este prostia acelora care, socotindu-se mai puternici decât însasi natura, se cred astfel, laudându-se c-ar putea izbândi în orice, desi nu sunt în stare de asa ceva, si straduindu-se sa-i formeze si pe altii dupa masura lor, chiar daca acestia nu sunt croiti din fire ca atare.

Exista unii oameni care-si închipuie ca toti ceilalti din jur nu sunt la nivelul cunostintelor lor, socotind ca-si pot folosi întelepciunea opunându-se nu numai sfaturilor bine intentionate ale semenilor, dar chiar si firii. Datorita acestei îngâmfari s-au întâmplat grave nenorociri, nerezultând nicicând din aceasta vreun bine.

Nici o durere nu se poate asemui, daca esti cât de cât constient, aceleia pe care o simti din plin, constatând ca ti-ai irosit vremea degeaba, cât ai fost tânar.

Mânia nu-i decât o pripita si negândita pornire, atâtata de adânca suparare ce ne întuneca judecata orbindu-ne ochii mintii si aprinde în sufletul nostru izbucniri de furie clocotitoare.

Este omenesc lucru sa ai mila de cei necajiti; si, desi mila aceasta este bine s-o aiba fiecare om, se cuvine a fi simtita mai ales de catre cei ce au avut si ei uneori nevoie de mângâiere si au aflat-o.

Numai mizeria nu stârneste invidie în lume.

Natura si soarta, cele doua stapânitoare ale omenirii, adesea îsi ascund cele mai scumpe comori la umbra unor mestesuguri din cele mai obscure, pentru ca la nevoie sa le scoata de acolo, aratându-si si mai mult stralucirea, în toata limpezimea.

Inteligenta are adeseori cuvinte potrivite, frumoase si folositoare pentru orice împrejurare, socotite ca atare pentru cel ce le spune; norocul însa, dovedind înca o data a fi sprijin celor nevolnici, pune în mare graba la îndemâna acestora astfel de vorbe, pe care, daca n-ar fi fost teama, nicicând nu le-ar fi trecut prin minte a le spune.

Toate lucrurile, pe care noi în mod naiv socotim a le stapâni, sunt în mâinile destinului, si prin urmare – dupa capriciul sau ascuns – fara ragaz si fara a urma vreo rânduiala cunoscuta de noi, el le schimba de la unul la altul.