Chiar cel mai zgârcit om din lume e generos când este vorba de propria-i piele.

Parerile despre semenii nostri ni le formam dupa noi însine. Îi masuram pe altii dupa masura noastra, dar faptul ca stim bine ca exista si alte morale sau moduri de a gândi si de a fi, are o prea slaba influenta asupra judecatii noastre.

Cine-i bine situat este si de toti stimat.

Anii nu conteaza. Avem vârsta inimii noastre.

Niciodata nu trebuie sa te lasi învins. Existam pe lume spre a suferi si a lupta, pentru a ne pregati o viata mai aleasa si mai buna. Cu cât vom fi suferit si îndurat necazurile mai cu curaj, cu atât vom fi mai demni de noua viata.

Vai de cel ce se lasa în voia gândurilor. Spiritul îi devine un viespar în care zumzaie ideile cele mai felurite si mai absurde.

Avem cu totii o asa-zisa „mare iubire“ care totusi nu trebuie sa fie cea dintâi în experienta vietii. O iubire care nu se poate niciodata uita si care simti ca ar fi însemnat fericirea deplina.

Daca ne-am apuca sa povestim în mod sincer tot ceea ce am facut sau numai am gândit în timpul vietii noastre, n-am mai cuteza sa scoatem capul în lume.