Să facem ceva mai bun decât a le împodobi mormintele cu flori, ce îndată se veştejesc; să lăsăm deoparte ceea ce este numai praf şi cenuşă; dar cu scumpătate, cu îngrijire deosebită să culegem ce au fost ei în adevăr: cugetarea lor, virtuţile lor, exemplele pe care ni le-au dat, chipul vieţii lor sufleteşti. Conştiinţa lor să continue astfel în conştiinţa noastră… ceea ce primim e la ei să ne dovedească prezenţa lor de fapt şi statornica lor iubire.