Aşa cum din holda strămoşească
Noua recoltă an de an se trage,
Tot astfel din cărţile străbune
Noua ştiinţă omul o extrage.

Nu e înţelept să trezeşti un ogar ce doarme.

Cei mai mari învăţaţi n-au fost şi cei mai mari înţelepţi.

Viaţa e atât de scurtă şi meşteşugul aşa de greu de învăţat,
Încercarea atât de grea, şi-atât de cruntă cucerirea.

Nebunul linişte nu are.

Dacă aurul cocleşte, ce poate să mai facă fierul?

Omul cu mâna lui îşi face băţul
Cu care mai apoi este lovit.

Adevărat se spune că-i smintit
Cel care-i şi bogat şi-i şi zgârcit.

Timpul risipeşte în fiecare clipă
Ceva din frumuseţea ce-acuma admirăm.

Mila iute străbate o inimă blândă.