La treizeci, omul se crede prost;
La patruzeci e sigur; s-ar schimba…
La cincizeci e târziu, se ia la rost
C-a amânat cândva; încearcă iar;
În gând găseşte calea de-a rezolva,
Încearcă… şi moare acelaşi om,

Grăbeşte-te de ai de învăţat;
De eşti prost la patruzeci de ani, eşti prost cu-adevărat.

Ca umbrele,
Dorinţele mai mari ni-s, când viaţa-i la apus.