
Nimeni nu sufera cu mai multa blândete sa fie mustrat decât acela care merita sa fie laudat.
Nimic mai josnic decât a privi şi a lua de sus pe cel care e sub ascultarea noastră.
Nu trebuie să spui totdeauna ce gândeşti, dar gândeşte-te totdeauna la ceea ce spui. Când cineva capătă faima de om sincer şi curat, ai putea face jurământ pe temeiul cuvântului său. Cuvântul acesta are întreaga autoritate a jurământului.
Nu e de temut lipsa de cunoştinţe, ci eroarea. Şi judecata greşită.
Cuvântul este pentru urechi, ceea ce lumina e pentru ochi.
Oamenii inteligenţi nu îngrămădesc cunoştinţe la întâmplare, ci le aleg.
Să nu credem că după ruptura cu prietenii nu mai avem datorii de îndeplinit faţă de ei. Sunt cele mai grele datorii şi în care singură cinstea ne susţine. Datorăm respect prieteniei de altă dată. Nu trebuie să chemăm lumea la certurile noastre şi nici să vorbim despre ele decât dacă suntem siliţi la aceasta, pentru justificarea noastră. Şi chiar în acest caz, să ne ferim de-a apăsa (împovăra) prea mult pe un prieten nesincer.
Luaţi aminte că mai degrabă vor fi trecute cu vederea lipsurile noastre decât ni se va ierta îngâmfarea de a ne împodobi cu virtuţi pe care nu le avem.
Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi.
Nu totdeauna politeţea inspiră bunătate, cuviinţă, bunăvoinţă, recunoştinţă. Ea totuşi pare a fi toate acestea. Şi face pe om să se manifeste în afară, aşa cum ar trebui să fie înlăuntru sufletului său.
