Prin mine se ajunge la jalnica cetate
Prin mine se ajunge la chinuri necurmate
Prin mine se ajunge la osândita ginte.

Justitia miscat-a pe-naltu-mi Ziditor
La viata sunt adusa de cel dintâi amor
De-atotputernicia si de suprema minte.

Nimica înainte-mi n-a fost decât vecie
Si viata mea eterna menita e sa fie;
Lasati orice speranta voi ce intrati aice!

Nu este rau mai mare decât sa-ti amintesti
De fericiri traite, în chinuri când traiesti!

Vedea-vei prin straini ce-amara-i pâinea
Si cât de greu îti vine ca sa sui
Si sa cobori pe scari ce-a tale nu-s…

Iar daca omenirea-ar lua aminte
Cu ce-nsusiri natura a înzestrat-o,
Tot ascultând-o, lumea-ar fi mai buna!

Frauda ce atinge oricare constiinta
Se-ndreapta contra celor ce au buna credinta,
Precum si contra celor lipsiti de-acea-nsusire.
Si aceasta din urma e frauda ce rumpe
Iubirile naturii ce sunt asa de scumpe.

Pe-un taur orb mai lesne-l faci sa cada
Decât pe mielul orb, iar drum în carnea lui
Mai lesne-si face-o spada decât cinci.

Viata e un grabnic drum spre nefiinta.

Exista prosti pe lume, din cei care
Fara deosebire-afirma-ori neaga-un lucru,
Voind sa te convinga c-asa este.

…daca urma-vei steaua-ti conducatoare,
glorios va fi-n lume al tau port de intrare.

Amorul care iute cuprinde-un piept duios,
aprins-au acest suflet de trupul meu frumos
ce-a fost menit în lume rea moarte
sa-ntâlneasca,
…atâta m-a rapit,
încât suntem de-atunci în veci nedespartiti.