E ruşinos să alinţi pe cei care îi urăşti sau îi dispreţuieşti.

Ia seama la ceea ce făgăduieşti, dacă este drept şi cu putinţă de făcut, căci făgăduiala este datorie curată.

Păstraţi tăcere, când vi se pare ceva neîndoielnic, şi nu vorbiţi, chiar despre ceea ce socotiţi ca sigur, decât cu luare-aminte; numai astfel veţi păcătui rar cu vorbirea voastră.

Înţeleptului îi este ruşine de cusururile sale, dar nu-i e ruşine să le corijeze.

Înţeleptul se întreabă pe sine singur asupra cauzei greşelilor sale; cel nesocotit întreabă pe alţii.

În trei chipuri poate lucra corect omul: mai întâi meditarea – şi aceasta e cea mai nobilă; al doilea imitarea – şi aceasta e cea mai uşoară; şi, în sfârşit, experienţa, care e calea cea mai amară.

Dragostea de cunoaştere fără dragoste de învăţătură este o întunecare ce duce la risipirea minţii.

Învăţând să trăiţi frumos, veţi şti să muriţi frumos.

Când nu cunoşti nici viaţa, cum îţi va fi cu putinţă să ştii ce e moartea?

Să iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine, să măsurăm pe alţii cu măsura cu care ne măsurăm pe noi, să preţuim nevoile şi lucrurile lor prin cele ale noastre. Când le vom dori lor ceea ce ne dorim nouă înşine, şi când îi vom feri de ceea ce noi înşine ne ferim, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri.