Cicero s-a născut la 3 ianuarie 106 i.Ch. la Arpinum în Latium, într-o familie de cavaleri şi notabili municipali. A urmat cursurile şcolare obişnuite la Arpinum, iar apoi Cicero este dus de către tatăl său la Roma, pe când avea 17 ani. In 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii şi elev al lui Carneade. A debutat ca orator şi avocat în 81 î.Hr. Pentru a-şi desăvârşi formaţia intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor. Devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială şi se angajează în viaţa politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales consul. În timpul consulatului său, Cicero descoperă aşa numita conjuraţie a lui Catilina. El va ordona arestarea şi executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulţumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverşunare. După 60 î.Hr., orientarea politică şi existenţa lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar şi Pompeius, aflaţi acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius şi a optimaţilor republicani, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia şi obţin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid şeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios duşman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis de către oamenii lui Marcus Antonius.

Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic.

Caracter |

In toate timpurile mai putini au fost aceia care si-au invins dorintele decat aceia care au biruit ostiri dusmane.

Dorinta |

Placerile trupesti sunt trecatoare si fug una cate una; ele lasa mai adesea in urma lor motive de regret, decat de amintire  placuta.

Placere |

Nimeni nu dispretuieste, uraste sau evita placerea ca atare, ci fiindca rezulta mari suferinte pentru acei care nu stiu sa uzeze de placere in mod chibzuit.

Placere |

Cand domina placerea, e inevitabil ca cele mai mari virtuti sa nu aiba nicio putere.

Placere |

Nu e suficient sa capatam intelepciunea, trebuie sa o si folosim.

Intelepciune |

Unui om, cu cat e mai cinstit, cu atat ii este mai greu sa banuiasca pe altii ca nu sunt cinstiti.

Cinste |

Cei buni se iubesc si se cauta intre ei.

Dragoste si Iubire |

Blandetea in vorbire si moravuri este cea mai frumoasa podoaba a prieteniei.

Blandete |

Care iubire este asemănătoare iubirii de patrie? Iubim pe cei care ne-au dat viaţa, pe părinţii noştri, ne sunt dragi copiii noştri, prietenii noştri; dar toate aceste felurite iubiri le cuprinde iubirea de patrie. Care bun cetăţean ar refuza să moară pentru ea, dacă ar putea sluji prin moartea lui?

Patrie si Patriotism |