Numai nenorocirea poate spune cuvânt drept despre o nenorocire; inima îngrasata de propasire nu poate întelege sentimentele gingase ale nefericirii.

După ce-a umblat încoace şi încolo pe globul pământesc, omul, dintr-o înduioşătoare şi firească înclinare, simte plăcerea, simte nevoia să vină să moară în locurile natale şi să se aşeze o clipă pe marginea mormântului său, sub aceiaşi arbori, care au umbrit leagănul său. Vederea acestor lucruri, desigur schimbate, care îi amintesc, în acelaşi timp, atât zilele fericite ale copilăriei sale nevinovate, cât şi nefericirile ce le-au urmat nestatorniciile şi goana vieţii, trezesc în inima sa acel amestec de iubire şi melancolie pe care-o numim iubirea de patrie.

Dreptatea este pâinea poporului; el e veşnic flămând după ea.

Adevărata fericire costă puţin; când costă mult nu e de bun soi.

Cea mai frumoasă cunună pentru un bătrân este părul alb şi amintirea unei vieţi cinstite.

Dragostea singură face cât toate celelalte virtuţi (la un loc).