Stiti bine cum sunt unii oameni: cu nimic nu se simt îndestulati, fiindca, de fapt, nu stiu nici ei singuri ce vor, si-si iau fara mila înapoi tot ceea ce au daruit cu generozitate si fara nici o ratiune.

Nedreptatea nu se bazeaza numai pe propriile-i forte, ci si pe naivitatea si spaima celorlalti.

Calea nedreptatii e foarte larga; aceasta însa nu înseamna ca e usor de strabatut, fiindca si ea are piedicile si trecerile sale dificile; drumul e plicticos si anevoios, desi merge tot la vale.

Stând sa judeci doar prin simpla deductie, fara a cunoaste în amanuntime faptele, poti face uneori o mare nedreptate chiar celui mai mare ticalos.

De cum îti revii dupa o nenorocire sau dintr-o încurcatura, ai o clipa de adânca amaraciune. Abia trezita din aceasta stare, mintea îsi reia ideile obisnuite ale linistitei vieti de mai înaintea acestor neplaceri, dar gândul noilor stari de lucruri i se înfatiseaza în toata cruzimea si suferinta, îi apare si mai vie, în urma acestei confruntari de o clipa.

Supararile ascut mintea omului.

Stim prea bine ca toti, mari si mici, facem cu mai multa placere ceea ce ne vine mai la îndemâna, dar nu numai pe acelea.

Viata este piatra de încercare a vorbelor, si vorbele care exprima bunele sentimente, chiar daca au fost batjocorite de toti impostorii si de toti zeflemistii de pe lume, vor fi întotdeauna frumoase daca vor fi precedate si urmate de o comportare dezinteresata si de completa daruire de sine.

Viata nu e destinata sa fie o povara pentru cei mai multi si o sarbatoare pentru câtiva, ci este pentru toti oamenii o sarcina de care fiecare va trebui sa dea socoteala.

Exista momente în care sufletul – mai ales al celor tineri – se afla într-o astfel de stare, încât orice împrejurare cât de mica îi este de ajuns spre a realiza ceva cu aparenta de marinimie si de daruire; însa tocmai aceste momente, care ar trebui sa fie apreciate în mod deosebit, siretenia celor ce le pândeste cu interes le prinde din zbor, spre a stapâni o vointa înca sovaitoare.