Cu adevărat, obiceiul de a minţi este un urât viciu. Noi nu suntem oameni şi nu ne legăm unul de altul decât prin cuvânt. Dac-am cunoaşte grozăvia şi pacostea minciunii, am fugări-o pe orice cale şi pe mai bună dreptate decât pe celelalte crime.

Nu vă uitaţi la cât ştie un om, ci la cum ştie el.

Să luăm seama, ca bătrâneţea noastră să nu ne facă mai multe zbârcituri minţii (spiritului) decât obrazului.

Soţii care se preţuiesc,se iubesc întotdeauna îndeajuns.

Viciul lasă în suflet, ca ulcerul în trup, o căinţă care mereu se zgârie singură şi sângerează.

Dacă durerea de cap ne-ar veni înainte de a ne îmbăta, ne-am feri să bem prea mult. Dar voluptatea merge înaintea noastră, ca să ne înşele şi să ne ascundă urmările sale.

Ambiţia e viciul omului mic.

Îţi trebuie un suflet mare, ca să judeci lucrurile mari şi înalte; altfel le atribuim lipsa, care e a noastră proprie.