Observati cum se însala oamenii pe ei însisi: fiecare socoate ca grave greselile pe care nu le face el, si usoare pe cele ale sale. În chipul acesta masoara unii raul si binele, în loc sa porneasca de la conditia si calitatea lucrurilor.

Nu exista om, oricât de întelept ar fi, care sa nu greseasca uneori. Însa norocul oamenilor consta în aceea de a avea posibilitatea sa faca greseli neînsemnate sau în lucruri de minima importanta.

Mai multa încredere poti avea în cineva care are nevoie de tine, sau cu care ai interese comune într-o anume împrejurare, decât în cineva caruia i-ai facut cândva un bine, fiindca îndeobste oamenii sunt ingrati. De aceea, spre a nu gresi, e necesar sa-ti faci socotelile luând în seama aceste premise.

Nimic nu-i mai rau pe lume decât usurinta, fiindca oamenii usuratici sunt înclinati a da crezare oricui, oricât de viclean, periculos sau daunator ar fi. De aceea, fugiti de ei ca de foc.

Luati seama ca în modul vostru de a va exprima sa nu spuneti nimic de prisos si care ar putea sa supere pe altii; fiindca de multe ori împrejurari si comportari necugetate atrag asupra voastra mari neplaceri.

Cu cât omul înainteaza în vârsta, cu atât îi e mai greu sa se gândeasca la moarte si din ce în ce actioneaza si gândeste ca si cum ar fi sigur ca viata lui ar fi vesnica.

Desi viata omului este scurta, atunci însa când cineva stie sa-si întrebuinteze bine timpul si nu si-l pierde în zadar, îi mai ramâne totusi destula vreme.

Rautatea celor sarmani este adesea întâmplatoare; a acelor bogati însa deseori e înnascuta. De aceea, în mod obisnuit, este mai de condamnat rautatea celui avut, decât a celui sarman.

Mare neplacere este aceea de a nu putea sa obtii binele decât dupa ce ai trecut prin rau.

Acele lucruri pe care va straduiti sa le faceti la timpul lor, sunt lesne de realizat, ba chiar par sa vina de la sine, daca însa vreti sa le obtineti cu orice pret înainte de vreme, nu numai ca nu veti izbuti, dar riscati sa pierdeti si ceea ce ati obtinut înainte.