Cu cât se adaugă experienţa vieţii, cu atât pun caracterul mai presus de ştiinţă şi de talent.
Puterea caracterului întrece pe cea a inteligenţei.
Iată încă o observaţie vrednică de luat în seamă: mai cu osebire în lucrurile mici, unde nimeni nu se gândeşte să se ascundă, îşi dezvăluie omul caracterul.
Dacă am putea să ne lipsim de tot ce ţine de „arta de a menaja pe oameni“, caracterul ar avea desigur mult mai multă măreţie şi energie.
Un caracter este o voinţă perfect educată.
Talentul se formează în singurătate, caracterul în societate.
Cine n-are caracter, nu-i om, e un lucru.
Cea mai rea stare a omului e să fie fără caracter.
Este mai important să se dea oamenilor moravuri şi obiceiuri bune, decât legi şi tribunale.
Hotărârea, dreptatea, exemplul şi sinceritatea alcătuiesc ceea ce numim caracter. El este temelia demnităţii personale.
