Caracterele sunt puncte de interferenţă între temperamentele determinate de complexiunea fiziologică şi înrâurirea educaţiei.
Caracterele nu sunt idei platonice revelate odată pentru totdeauna în indivizi prin actul naşterii.
Câteodată laşitatea dă aceleaşi efecte ca şi caracterul.
Omul de caracter este nu numai concret în purtările lui, dar exprimă individualul, umanitatea în accepţia ei cea mai nobilă.
Dacă s-ar găsi norma capodoperei atunci s-ar întâmpla un lucru înspăimântător, vrednic de laboratoarele vechilor alchimişti. S-ar produce o dezolare de apocalips, fiindcă arta însăşi ar dispărea. Când am şti cum se face o poezie genială, toţi am deveni mari poeţi şi arta s-ar preface în industrie.
Regimul veritabil al artei este bucuria, acea încordare senină a sufletului în care viaţa, cu contrarietăţile ei, apare plină de sens şi vrednică de trăit.
Bucuria este clocotul, chiotul faptei.
În bucurie poate să intre şi durere.
Biografia artistului începe nu cu anul naşterii, ci cu anul morţii.
Biografia ca şi romanul e o operă realistă, adică de generalizare concretă, iar nu de notaţie naturalistă.
